Primăria Basarabeasca

Primăria orașului Basarabeasca

Primarul: Valentin Cimpoieș

Contacte:   tel029721495

029722660

tel-fax: 0297 22531

e-mail:  primaria.basarabeasca@yandex.ru

pagina-web: http://primariabessarabka.md/

Viceprimar: 

Contacte:   tel029721494

 

Secretarul Consiliului orașănesc

 

Componenţa Consiliului orașănesc

Partidul Politic „Partidul Socialiştilor din Republica Moldova”(PSRM)
1 ACULOV VITALI 1963 Atribuire inițială
2 ARNAUT NATALIA 1969 Atribuire inițială
3 BALABAN MARIA 1949 Atribuire inițială
4 BASOV SERGHEI 1960 Atribuire inițială
5 CAPSAMUN NINA 1961 Atribuire inițială
6 CERNICIUC ELENA 1951 Atribuire inițială
7 CHIRCOV ANDREI 1978 Atribuire inițială
8 CHIRIUȘCENCO EVGHENI 1977 Hotărîre nr. 3-128/19 din 14.11.2019, IJ
9 CIUVALSCAIA TAMARA 1950 Atribuire inițială
10 CRASICOV ALEXANDR 1959 Atribuire inițială
11 CUGAUDENE LIDIA 1950 Atribuire inițială
12 CUSTUROV VITALI 1982 Atribuire inițială
13 DIACOVA ANA 1988 Atribuire inițială
14 MITROFAN SOFIA 1957 Atribuire inițială
15 PUȘCARI PIOTR 1987 Atribuire inițială
16 VOLCOV GHENADII 1956 Atribuire inițială
Candidat independent
1 CHENDIGHILEAN NICOLAE 1957 Atribuire inițială
2 REABOV ALEXEI 1975 Atribuire inițială
Partidul Politic „Șor”(PP „Șor”)
1 CHICIUC LIUDMILA 1956 Atribuire inițială
2 FILIPOV VASILI 1959 Atribuire inițială
Blocul electoral „ACUM Platforma DA și PAS” (”ACUM” DA și PAS)
1 SCUTARI PETRU 1982 Atribuire inițială
Partidul Comuniştilor din Republica Moldova(PCRM)
1 NICOLAEV NICOLAI 1963 Atribuire inițială
Partidul politic „Partidul Nostru”(PPPN)
1 NICHITA EGOR 1986 Atribuire inițială

Total deținători de mandate: 23

 


Scurt istoric:

Județul Lăpușna. Atestat la 3 august 1856 cu denumirea Romanovca Situată în lunca rîului Cogîlnic și Larga, la o depărtare de 101 km de Chișinău, acest orășel din Bugeac s-a dezvoltat pe baza a două localități – tîrgul Romanovca și nodul de căi ferate Basarabeasca. Pe moșia localitații arheologii menționează o movilă funerară rămasă de pe urma nomazilor veniți cu turmele de vite din stepele asiatice sute de ani în urmă, hoinărind din loc în loc, în căutare de pășuni mănoase pentru animale, și localități bogate pentru a căpăta pradă de război. În mormînt au fost găsite cîteva dovezi ale existenței pămîntești ale nomazilor, decedați de moarte normal pe aceste meleaguri sau căzuți în luptă cu băștinașii. Guvernul Marelui Imperiu Rus care dispunea de imense terenuri necultivate în Rusia, Serbia și Extremul Orient, și-a demonstrat bonomia, înființînd o colonie evreiască pe pămîntul ce nu-i aparținea, pentru niște oameni, care nu l-au prea rugat. Le-a sugerat însă o idée, de care coloniștii trebuia să fie numită Romanovca, ca semn de adorație pentru dinastia țarilor Romanov a Rusiei. Dar tot pe atunci, nu departe, lîngă Mihailovca, avea pămînt mult un moșier Romanov și uneori se crede că satul chiar poartă numele lui. Fapt însă e că aici, în case de lut și bordeie, s-au stabilit niște ciobani și crescători de animale. Evreii adunați de voie, de nevoie n-au protestat, n-au strigat, n-au demonstrate împotriva acestei încercări nesăbuite. Ei au părăsit colonia, începînd chiar cu a doua zi. Cei care au mai rămas, s-au instalat pe teritoriul actualei brutării și actualei mori. De la moară și pînă la bancă pe atunci se afla piața de produse alimentare, iar acolo, unde azi se află Societatea Orbilor și Direcția de drumuri se aflau piețele de vite și, respective, de cai. În 1859 aici se numărau doar 86 de familii de evrei (263 de bărbați și 249 de femei), înzestrați cu 1,750 desetine de pămînt arabil, ceea ce nu era puțin. Dar în 1870 în colonia evreiască Romanovca rămăsese numai 57 familii de evrei, care, avînd aceleași 1.750 desetine numărau în gospodăriile lor numai 12 cai, 10 vite cornute mari. Incredibil, dar e adevărat: totul e confirmat în ”Zapisi Besarabscogo statisticescogo comiteta” condus de istoricul și statiscianul burghez rus Alexandr Egunov, care a activat toată viața în Chișinău. Pentru a-i ține acasă pe agricultorii coloniști Zemstva județeană din Bender, la rugămintea căpitanului Fiodor Oleinikov, în ziua de 29 octobrie 1876 a hotărît să le acorde înlesniri și zile de tîrg în fiecare săptămînă – miercurea. Dar negustorii din Romanovca preferau să umble la tîrguri în alte părți, pămîntul lor rămînînd în paragină. La 28 noiembrie 1878 autoritățile, în mîinile cărora se afla soarta evreilor, au decis să le întoarcă libertatea – să trăiască acolo unde doresc și să se ocupe cu ceea ce prefer. Peste doi ani în colonia evreiască Romanovca rămăseseră numai familiile a doi evrei bătrîni: Meer Mudreanu și Moșco Kaț, care în același an au și murit. După destrămarea coloniei proprietarii Fiodor Oleinikov cu 1.150 desetine de pămînt arabil și Paulina Haralamb cu 581 desetine fac tot posibilul pentru a-i atrage pe moșiile lor pe alți coloniști. N-au apelat la țărani statelor vecine – aveau nevoie de agricultori veniți de pe meleaguri străine, fără drepturi, fără privilegii, fără pretenții de stăpîni. Și într-o anumită măsură acest lucru le-a reușit. În 1897 în Romanovca trăiau 293 de bărbați și 304 femei, fără biserică, fără școală, fără să știe limba băștinașilor. La începutul secolului XX apar primele ”întreprinderi” – un deposit comercial de produse agricole și încă unul de cherestea și se aflau pe teritoriul casei de cultură de azi. O școală cu o singură clasă exista începînd cu anul 1899 grație proprietarului Gheorghe Demeșliev, care a asigurat-o cu încăpere. Învățătoarea era Ana Șidlovskaia, care a lucrat aici mulți ani. Pentru susținerea și patronajul acestei școli Gheorghe Demeșliev a fost decorat la 6 decembrie 1904 cu medalia de argint ” Za userdie”. În anul școlar 1905-1906 în această școală învățau 12 băieți și 2 fetițe. Prima școală evreiască a fost construită în 1922-1924. În ea învățau 22 de elevi. La începutul secolului XX localitatea prosperă vădit, doar în vecinătate funcționa cu succes calea ferată Basarabeasca. În 1910 în casele unor negustori apare telefonul: Merimski, Okulis, Andelman, Imaș, Țuker. La 5 decembrie 1912 a fost deschisă o sinagogă, ravin fiind numit doctorul Boris Sverlov. Își construiesc și creștinii ortodocși o biserică, după ce Grigore și Vasile Demeșliev au fost să îngenuncheze în fața țarului Rusiei și li s-au dat numai 500 ruble, au strîns bani de la credincioși. În octombrie în Romanovca trăiau 1.741 de locuitori, averea cărora era evaluată la 346.826 ruble. În 1914 oloinița este reutilată în secție de țesături. Două mori de aburi ale lui Lemche Adam și Semche Hristian erau prețuite cu 9.420 ruble. Una însă, cea construită în 1916, este aruncată în aer de către fasciștii germane. Prima moară fusese construită încă în 1908 de către frații Levinzon cu utilaj adus din Franța și funcționează și în zilele noastre. Apare Casa de credit reciproc din sat. În 1923 aici se numărau 690 de case, 1.520 de bărbați și 1.597 de femei; aveau o moară, un abator, o farmacie, o școală primară și 15 cîrciume. Înainte de anul 1940 localitatea avea două străzi fără denumiri și fără numerație a caselor, în care trăiau 2.000 de oameni. Orășelul avea un doctor pe nume Gherțovici și trei felceri. Grav bolnavii erau transportați în Cimișlia; unde se afla un spital cu 18 paturi. În 1940 primul președinte al Sovietului orășenesc a fost I. Slepoi. După război, în septembrie 1947, în orășel apare prima întreprindere industrial – artelul ”Novîi trud”, care avea la început 42 de muncitori, un cal, un bou și o căruță și se situa într-o singură încăpere. Mai tîrziu, în 1959, această întreprindere este restructurată în combinatul industrial alimentar, iar în 1962 – în combinat de deservire social, unde se află și o secție de textile. În 1972 aici s-a instalat fabrica de coavoare. Tîrgul Romanovca se contopește cu nodul de căi ferate Basarabeasca îndeplinind pînă în 1959 funcția de centru raional.

 

Evenimente desfășurate în localitate

22 mai – hramul orașului Basarabeasca

Instituții